Versione :
Corsu

A LINGUA CATALANA: DUI ACCENNI

 

 

U primu testu in catalanu hè statu stampatu in u 1474, ma durante l’epica rinascimentale è u barroccu ùn si hè tantu alzatu in literatura. Da ammintà à issa epica l’opera di unu di Minorca, Joan Ramis.
À a metà di u 17u seculu e terre di u nordu di a Catalogna sò passate à a Francia è u catalanu fù interdettu pè l’usi uffiziali. Altra caliata, à l’entre di u 18u seculu dopu a disfatta di Barcelona (1714) è di Maiorca (1715): u catalanu hè cacciatu fora da a magiurità di l’usi intelettuali, pulitichi, ghjuridichi è pulitichi.

U RIPIGLIU DI A LINGUA
U ripigliu di a lingua si face à u 19u seculu, cù u rumantisimu è u naziunalisimu. A data simbolica hè 1833 cù a publicazione di La Patria di Bonaventura Carles Aribau. Ghjunghje à mezu à una spampanata di a literatura in Catalogna, e Baleare è i paesi valenziani.
A seconda metà di issu seculu vede affaccà numerosi autori in i varii generi, da a puesi à u rumanzu, u teatru è u muvimentu và criscendu in i primi decenni di u 20u seculu.
À cantu à a literatura si alza a lingua cù i studii lessicali, a publicazione di dizziunarii, un sforzu cuerente di nurmativizazione è dinù l’introitu di u catalanu in a stampa naziunale è regiunale.

U CATALANU ISTITUITU
Subitu à l’entre di u 20u seculu u catalanisimu puliticu hà rivendicatu l’insignamentu di u catalanu è u so usu amministrativu. Cusì hè creatu L’Institut d’Estudis Catalans (1907). Tandu principianu i travagli chì svbuccaranu à longu andà (1926-1962) nantu à u dizziunariu catalanu-valenzianu-baleare. A norma unitficata muderna è i so strumenti (ortugrafia, gramatica, dizziunariu) sò l’opera di Pompeu Fabra trà 1913 è 1930. In u 1932 u statutu di autunumia permette di dichjarà lingua uffiziale u catalanu pè a Generalitat, ma ùn si stende à e Baleare è Paesi valenziani.

U CATALANU PRUIBITU
Trà 1939 è 1975 a persecuzione da u franchisimu fù accanita: difesa di l’edizione, i dispacci è ancu e ragiunate telefoniche in catalanu. Di sicuru a signaletica, i filmi, u teatru, a radio, a TV è i scartafacci amministrativi ùn pudianu esse chè in spagnolu. Ma si hè manetuta a lingua in a trasmissione famigliale è sò nati tandu scrittori chì avianu chjappu a so furmazione linguistica in l’epica precedente. Josep Carner, Carles Riba, Josep Maria de Sagarra, Josep Vicenç Foix, Josep Pla, Salvador Espriu, Mercè Rodoreda, Pere Calders, Joan Fuster è tanti altri.

VER DI A NURMALITÀ
Dopu ricuveratu e libertà demucratiche a custituzione di u 1978 ricunnosce a pluralità linguistica è stabilisce chì e lingue altre chè u spagnolu ponu esse uffiziale secondu i statuti di autunumia. I statuti di a Catalogna (1979) è di e Baleare (1983) dicenu chì u catalanu hè lingua propia vicinu a u spagnolu lingua di u statu. Trà 1983 è 1986 sò ghjunte e lege di sustegnu à issa lingua è in u 1998 hè stata appruvata una lege di prumuzione pè u catalanu ind’è l’ecunumia, l’industrie culturale è i mezi di cumunicazione privati.
Hè l’epica chì sò creati TV3 è Catalunya Ràdio, Canal 9 è assai radiu lucale.
In a stampa: 10 giurnali (trà i quali in e Baleare Diari de Balears. Ci sò dinù 30 settimanali, un centu di magazines è più di 200 publicazione lucale.
L’edizione hè propiu diviziosa (esempiu in u 1999: 7492 tituli è più di 20.000.000 esemplari. In u 1994 u catalanu era a decesima lingua più tradotta in u mondu.