PROSA LITERARIA: “Ci n’arricurderemu” Cun P.BALDOVINI:

II
4:00 dopu meziornu : 
The world is yours

Era abbambanatu. Li ci volse una bella stonda per arricurdà si induva ellu era. U lume francava i purtelli è lucicava nantu à i muri chì sputavanu l’umidità purtata da Tavignani. E spranghelle di u lettu li rumpìanu u spinu. Avà si n’invenìa. Stava in a so stanzaccia di u Campus Mariani. 
A cità universitaria era invichjata è e sere d’inguernu i so curridori mittianu in l’affanni ma per parechji studienti fermavanu una diccia tamanta ‘sse camerette. Per a prima volta, eranu i maestri di un locu, ancu s’ella era solu un rettangulu di trè metri nantu à cinque. Ghjuvanni avìa ottenutu a soia u mese di sittembre scorsu è ci si campava. L’umidità è a qualità di u lettu, ci facìa casu ellu quant’è di a pulizìa è di a decurazione. 
I so muri eranu spugliati in tuttu, fora di un poster mezu stracciatu di Mohamed Ali è di una tilatica chì adurnava un scornu. A lasciava quì perchè assicurava chì di fà u sforzu di caccià la di ‘stu pezzu di mondu era un sprupositu. Pratindìa ch’ella era perchè rispettava di più e ragne cà certi gattivi sughjetti. Ma, in verità, ellu, di u stercaghjine n’avìa ammaistratu tutte l’idee è ùn avìa u laziu di cullà nantu à una carrega cù una spazzola.
Si stinzò in tutti i sensi. Stava in cristu, fora di un paghju di calzetti di lana, chì ùn li piacia mancu appena d’avè u fretu à i pedi. S’arrizzò è agguantò in u pìcculu rifrigeradore un ghjacciu compru à u Casinò, unu di quelli à a vaniglia cù un core di meringa avvoltu di nucete tazzate. U si sciaccò in trè mursicate. Compiu u so sdighjunu, s’accunciò un tizzonu tamant’è u so ditu. Liccò u fogliu è ingutuppò u mischju di tabaccu è di canapu, colse nantu à u tavulinu un pachettu di fulminante è po l’accese, suddisfatu, cappiendu in a stanza un nìvulu di fume zeppu. Si stracquò di novu, à corpu insù, avvicinò cù a so manu lìbera l’urdinatore è pichjò nantu à a tastera u nome di u filmu di u ghjornu.
Li garbavanu assai i filmi. ‘Sti pochi tempi ne fidighjava assai. Fin’à cinque à ghjornu. I so filmi prascelti eranu quelli chì facìanu vede e speranze vane di prutagunisti sbattendu si in a fanga di a vita. U scumuvìanu l’omi è e donne nati à maldestinu chì ùn accettavanu a so sorte ingrata. Oghje, avìa messu unu di i più putenti ch’ellu cunniscìa. L’avìa vistu omancu quaranta volte. A prima, era per i vint’anni di l’uscita, quandu l’avìanu prugittatu à l’Empire, in u corsu Napuliò in Aiacciu.
L’avìanu attunite ‘ste mghjine di Tony Montana, ‘stu disgraziatu spruvistu di vergogna, prontu à guastà u mondu per pizzicà si un pezzu di u Miamì di l’ottanta. Quant’ellu era famitu quellu cubanu cù a faccia stracciata, ballendu attornu à Michelle Pfeiffer cù e so maneracce di dunnaghju scrianzatu è ingordu in a discoteca, sottu à u sguardu di u patrone chì a si tenia. Ci serà statu un amore più scunsideratu ?
Quandu eranu sciuti da u sinemà, tutta a banda di l’amichi s’era messa à corre trà U Borgu è U Corsu à a scimesca pigliendu l’accentu cubanu cuntrafattu di u duppiadore francese. Ùn era sicuru di ciò ch’ellu ci vulìa pensà di ‘ssu omu marturiatu da u cumunisimu è imbriacatu da u capitalisimu chì ùn rispittava nisun lege, fora di u so codice di onore propiu è strambu.
Ùn si pudìa ghjustificà una vìulenza cusì scatenata. Puru sì, in verità, u fiatu di Tony Montana u meravigliava. Avia sempre dettu ch’ellu ùn c’era nunda chì l’arricava più u schifinghju cà ‘ssa razzaccia d’omi chì intimuriscenu, minaccianu, pistanu è po tombanu per u piacè d’impatrunisce si di u terrore è per manghjà si un pezzu di putere. Ma in sicretu, quand’ellu vidia quellu omu scumbatte in a so merda, si dicia chì unu cusì disgraziatu omu ùn pudìa ghjudicà lu. 
Tirò nantu à u tizzone è u fume invadì torna a stanza. Nantu à u screnu, Tony Montana trafalatu in u so sedione stampatu da e so iniziale ciuttava e so nare in un munticellu di polvera bianca ammansatu nantu à u scagnu. E camerà di surveglianza mustravanu daretu à ellu decine di banditi assaltendu a so casa sottu à a musica di Giorgio Moroder. 
Gina, a surella, entrì in a stanza, trà duie colonne di marmaru neru, una camisgiola di seta malva chjara nantu à e spalle, una pistola in manu. Vulia tumbà quellu chì dopu à avè li ricalatu tuttu, l’avia arruinata. Sparò una volta, una seconda è po dopu una terza. U culpì in a gamba. Cuntinuava à avvicinà si, tirendu è meza spugliata, sussurendu cum’è una voglia troppu vergugnosa per esse stridata à u fratellu :,,,
« – Chjava mi, Tony. Stancia a to brama. Veni è chjava mi. »
Unu di i banditi, ghjuntu nantu à u balcone daretu à u scagnu, pocu assicuratu, aspittava di entre per mitraglià li tremindui. Tony, u musu è u pettu cupertu di coccaina supplicava a so surella scimita di fà la finita, piattu daretu à u sedione. L’assassinu scelse ‘ssu mumentu per pruvà si la è, senza mancu apre l’ochji, entrì è, mitragliendu a stanza, tichjò di palle à Gina. Tony s’arrizzò in furia, afferrò a so vita è u lampò in a pissina suttana nanzu di sciaccà li una fucilata. Vultò versu u scagnu. A surella ghjacia in u so sangue. Montana a stringhjia forte, marmuttulendu parolle fora di sensu. 
In lu frattempu, decine d’assassini invadianu u casale è s’avvicinavanu di e scale à granitula chì purtavanu à u scagnu. Ghjunghjianu daretu à a so porta. Briunò tutte l’inghjulie di a lingua inglesa. Carrigò nantu à a so mitraglietta una grinada è schjattò a porta, stridendu “Say hello to my little friend”. 
Avanzò è tirò palle à buzeffe nantu à quelli chì vinianu à ammazzà lu. Zuffu di coccaina, ùn temia più nunda. Nè di more, nè di diventà una merda. Si sintia cum’è un diu, un ercule chì s’appruntava à stirpà i so nemichi. Fù culpitu da parechje palle ma ùn rinculò. Vicinu à a balaustra, cuntinuò à tirà a rimigna boliviana cum’è torduli.
Daretu à Montana, un tippu cù spichjetti di sole s’era appichjatu à u muru di a casa. S’era avvicinatu silenziosu à tempu ch’ellu mittia u mondu sottusopra. L’omu pisò u fucile, l’appuntò contru à u so spinu è u siccò. U Cubanu cascò in u pozzu induva girava una pianeta avvolta di u motu The World is Yours  fendu l’acqua intinta da u so sangue. A musica di Moroder chì avia accumpagnata a so gloria annunciava oramai a so falata. 
Puru più cà cunnisciutu, ‘stu destinu u scumuva sempre. Parechji ci vidianu a storia di un eroe, di un ribellu mudernu, chì vulia decide da per ellu quandu seria saziu quandu l’astri eranu stumacati di vede a loda di un assassinu vituperatu. Ma, per Ghjuvanni, era astru u persunagiu di Scarface. Era un zitellu dannatu chì avìa fattu di a sucetà sana u so nemicu ìntimu quand’ellu s’era avvistu chì l’amore ch’ellu cheria u mondu mai u li pudia dà.
Cumpiì u tizzone da una buffulata. U ghjittò versu u cenderaghju ma si firmò di sguacerpiu trà l’orlu è u lettu. A brusta s’era spapersa è tufunava i linzoli. Si ne primurò pocu è micca è, pianu pianu, cuminciò à pinciulà davanti à u genericu chì sfilava.