Bramata...

Bramata...

 

Per mè chì sò stata sempre in paese fin’à l’età di quindeci anni,

Corti hè stata, è ghjè a cità induve tutta a mio vita s’hè almanaccata.

À quindeci anni à u liceu, pensiunaria incù tutti i paisani di u circondu, aghju trovu l’amicizia forte, a spartera, è sopra à tuttu a cuscenza pulitica.

U fattu d’esse intrà di noi, di parlà a nostra lingua, di capisce ch’è no eramu in u inseme puliticu è culturale unicu m’hà datu una forza chì ghjè sempre viva oghje.

Corti cità di a revuluzione di Paoli, di l’università, di u famosu seculu di i lumi, d’issa citadella, testimone di resistenza è di forza.

Corti hè diventatu u locu di a mio vita, induve tuttu s’hè messu in piazza, giuventù, matrimoniu, è po dopu, travagliu in muntagna,

È po à quasi à cinquanta anni, mi sò pussuta rimette à studià è entre in Studii Corsi.

À l’università tantu bramata…