A palma di Kairouan

Traduzzione da

Ti cumpiteghju Kairouan ind’è sta casa viota
senza archi di passaghju duve dà agrottu
à a mancanza di tè. Cumpiteghju ogni pezzu di celu
à e to porte, in a pula di i carrughji chì si pesa
da tesse I nuli cù a lana di itappetti.
Ora da prighera. Sentu a to voce da e margine di Kairouan,
ii dinochji appiccicati in terra visti da fora. È dissegnu
chjerchji in giru à u pozzu. Sisifu travaglia a mo acqua,
ll’eternu ritornu in Kairouan. Quale ti fece turchinu:
porta, purtellu, arcada, passaghju simetricu di u biancu?
Quale fece di Kairouan u celu di meziornu? È puru terra
duve un sartore cosge a notte davanti à a porta. Puru
tutti i culori è i ghjatti chì fruchignanu in u mullizzu. Cunserve
è cannellucci in i parastagi vicinu à u coca cola.
Pichju à a to porta da chì a casa si ricogli
prima di accoglie mi. Letti chì ci pusemu
da beie u secretu di u vinu mentre chì e nostre mani
si contranu in un solu piattu. Intinghjimu u pane è a bocca
trà u “ka” è u “da” di i chjachjaroni di a notte ed hè cù parolle
ch’è no annannemu a Medina desterta à st’ora quì.
È ogni ghjornu u celu si face legnu di porta
cimentu di e curnice ed e sette curve di u carrughju
chì e guide dipannanu à i turisti, prima di u dinaru.
Marabout, lascia mi cumpità u nome di u to santu.
Muschea, lascia mi stà in giru à u niente
duv’ella ci ebbe casa a Palestina è dì mi quanta polvera
ci hà da vulè manghjà, quantu turchinu sparghje da ch’o abbii casa.
Ed eiu dicu chì a mo casa hè viota, a tavula solu tavula
è u piattu micca spartutu. Chì u celu è u mare ùn face corpu
iin u corpu di a cità. Ch’ella ci hè una spiecazione
pè i nuli chì ùn hè a polvera di i mo passi.
Ma u turchinu hè rossu in a to lingua duve a parolla
ùn hè mancu casa. E ferrate brusgianu à l’indrentu di e finestre,
iindrentu à i pulmoni irrispirevuli chì frighjenu. Palestina,
ii mo pedi anu da cumpità a to terra cum’è a mo bocca
cumpeta Kairouan, u corpu di u celu in e to case. Mi alluntangu
cum’è u ghjattu sguilla nantu à u muru, l’aviò chì mi riporta
nantu à a sedia viota. Dì ch’è tù mi vedi attraversà u Souk,
pichjà à a mo porta in a Medina, dì ch’o sò u to turchinu nant’à a terra
quandu ci addurmintemu in u pozzu più fondu di Kairouan
duv’ellu si rispechja u celu trà e nostre ale. Kairouan unisce i dui lati
di u mio core cum’è una palma ermafrodita.