Mí, Diu, vöri pensàt, vöri savè.
Ma i mè penser de tí în mè penser,
în cume 'l füm de mí, 'na malatia
che süda la speransa d'un duman..
Ma Diu, fàm no pensà! Sparíss el füm
e turni a camenà durment in tí,
ch'inscí se scalda el balabiòtt nel sû,
e l´aria le véd no ma le respira,
e i penser în tütt penser de aria,
e calda l'è la vita, ver el sû.