Tempu d’attesa

Sì cum’è l’ora chì và,
pianu, à passucci di ghjallu,
senza fermà ti,
nè mancu vultà ti
à l’orizonte inquietu,
luntanu
è più luntanu
manu à manu ch’è tù vai.
Custì, duve
quellu nulu si cala
nantu à issu monte brusgiatu,spugliatu,arsu
cum’è e teppe di u Carsu.
Ùn m’aspetti, ùn pretendi
chì a to testa
di regina
si degna à guardà e spalle.
Daretu,
u nunda ch’ùn attira,
ch’ùn vince, ch’ùn scunvince.
Solu
orizonte al di là
ancu più al di là, dopu a coltra
di nuli unancu cascati
ci hè di u to ardì
a metà, a bionda cometa
irraghjunghjevule.