Nunda ferma trà noi

Nunda ferma trà noi altri oltre à i nostri
ochji in attesa di a disfatta. Una
misura pocu fida duve nimu sà
quale hà da vince o perde. Forse nunda serà
propiu ciò ch’è no aviamu bisognu ;
pensa, amore : una batticcia senza pedichjate,
un mare senza acqua nè gabiani. Nunda
ci empieria quant’è a distanza,
cum’è i gesti carbunizati
da e braccie di u ricordu.
Nè e carezze, a ti dicu cù u core,
nè i basgi puderianu rinvivì
quellu abozzu di stima,d’un amore di giuventù
chì si sfugliava sottu à a polvera matutina.
A t’aghju digià detta, ùn ferma nunda,
ne mancu u dirittu di sapè
à chì vince o à chì perde,
quale fù, tù o eo, à purtà l’auturnu.